Judeţul Mureş deţine o bogăţie inestimabilă atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere al potenţialului turistic. Practic, unde te întorci în judeţ
există câte-un castel, a cărui poveste e de-a dreptul fascinantă. Străinii se dau în vânt după astfel de poveşti. În alte ţări, astfel de castele sunt rare, iar poveştile lor au o latură cât se poate de practică: banii. În jurul lor turismul înfloreşte, iar oamenii prosperă. Bogăţia judeţului nostru constă nu într-un castel, nici în două, ci în 26 de castele vechi de sute de ani, a căror istorie e una mai interesantă ca alta. O comoară pe care mulţi ar da oricât să o aibă. Cu toate acestea, majoritatea castelelor zac în
paragină şi pustiire, ucise parcă de vreme şi de nepăsarea tuturor.
În Iernut există un castel în toată puterea cuvântului. Înconjurat de o proprietate ce mai păstrează şi acum frumuseţile de altădată, castelul are o clădire separată, pe două nivele, numită clădirea porţii. Corpul propriu-zis al castelului are trei nivele şi o mulţime de încăperi.
În hrubele acestui castel au fost închişi doi mitropoliţi ai Transilvaniei, Dosoftei Ilie Iorest şi Sava Brancovici pentru că nu au vrut să se lepede de credinţa lor şi tot aici a avut loc jocul blestemat de cărţi prin care întreg castelul trece din proprietatea lui Mark Bethlen în proprietatea contelui Jeno Haller.
CASTELUL KORNIS-RAKOCZI-BETHLEN
Castelul Kornis - Rakoczi - Bethlen din Iernut a fost construit de Gáspár Bogáti în stil renascentist în anul 1545. Ancadramentul portalului datează din 1574, fiind realizat tot în stilul Renaşterii.
De-a lungul veacurilor, castelul a trecut de la un proprietar la altul. Înaintea actualului castel, dar pe acelaşi loc, a existat un altul, dar construcţiile ulterioare au făcut să dispară cu desăvârşire urmele clădirilor precedente, astfel că modul cum arăta vechiul castel ne-a rămas necunoscut.
Castelul actual, construit în primă formă în 1545, a fost modificat între 1650-1660 pentru principele Gheorghe Rakoczi al II-lea, după planurile arhitectului veneţian Agostino Serena. Acesta, efectuând diferite lucrări, a introdus în construcţia castelului elemente de arhitectură în stilul Renaşterii.
Castelul este compus din două corpuri de clădiri: castelul propriu-zis şi clădirea porţii. Castelul propriu-zis nu era decât nucleul unui complex însemnat, fiind înconjurat cu ziduri cu turnuri, depozite şi grajduri, având de jur împrejur un şanţ larg, alimentat de apa Mureşului.
Clădirea se desfăşoară în înălţime pe trei nivele, din care primul, în parte îngropat în pământ, este de fapt un subsol. Zidurile sunt construite din cărămidă arsă, dar la zidurile subsolului se pot vedea şi ziduri de piatră. Tavanele peste încăperile de la subsol şi parter sunt boltite din cărămidă. Etajul este în întregime tăvănit, având tavane drepte, tencuite.
Elementul deosebit pe care îl aduce în compoziţia planimetrică şi în imaginea globală a arhitecturii de castel această clădire, este înlocuirea la etaj, de către arhitectul veneţian, a unei aripi întregi –cea dinspre sud – cu o „loggia” deschisă atât către exterior, cât şi către curtea interioară.
Castelul a aparţinut pe rând mai multor descendenţi ai familiei Bethlen, până în 1885, când Mark Bethlen l-a pierdut într-o noapte la cărţi.
Câştigătorul, contele Jeno Haller a trecut domeniul în proprietatea Bisericii Romano-Catolice din Transilvania, de unde domeniul a fost transformat într-o fermă model şi o şcoală agricolă.
După 1920, domeniul s-a destrămat, ceea ce a rămas a fost naţionalizat în 1948, iar castelul a devenit liceu agricol.
CASTELUL RAKOCZI ASTĂZI
Castelul Rakoczi este astazi in proprietatea Bisericii Romano-Catolice care din pacate momentan nu dispune de fonduri pentru restaurarea lui.
http://www.ziaruldemures.ro/index.php?id=25&tx_ttnews[tt_news]=11607
foto: Ovidiu Spatar
există câte-un castel, a cărui poveste e de-a dreptul fascinantă. Străinii se dau în vânt după astfel de poveşti. În alte ţări, astfel de castele sunt rare, iar poveştile lor au o latură cât se poate de practică: banii. În jurul lor turismul înfloreşte, iar oamenii prosperă. Bogăţia judeţului nostru constă nu într-un castel, nici în două, ci în 26 de castele vechi de sute de ani, a căror istorie e una mai interesantă ca alta. O comoară pe care mulţi ar da oricât să o aibă. Cu toate acestea, majoritatea castelelor zac în
paragină şi pustiire, ucise parcă de vreme şi de nepăsarea tuturor.
În Iernut există un castel în toată puterea cuvântului. Înconjurat de o proprietate ce mai păstrează şi acum frumuseţile de altădată, castelul are o clădire separată, pe două nivele, numită clădirea porţii. Corpul propriu-zis al castelului are trei nivele şi o mulţime de încăperi.
În hrubele acestui castel au fost închişi doi mitropoliţi ai Transilvaniei, Dosoftei Ilie Iorest şi Sava Brancovici pentru că nu au vrut să se lepede de credinţa lor şi tot aici a avut loc jocul blestemat de cărţi prin care întreg castelul trece din proprietatea lui Mark Bethlen în proprietatea contelui Jeno Haller.
CASTELUL KORNIS-RAKOCZI-BETHLEN
Castelul Kornis - Rakoczi - Bethlen din Iernut a fost construit de Gáspár Bogáti în stil renascentist în anul 1545. Ancadramentul portalului datează din 1574, fiind realizat tot în stilul Renaşterii.
De-a lungul veacurilor, castelul a trecut de la un proprietar la altul. Înaintea actualului castel, dar pe acelaşi loc, a existat un altul, dar construcţiile ulterioare au făcut să dispară cu desăvârşire urmele clădirilor precedente, astfel că modul cum arăta vechiul castel ne-a rămas necunoscut.
Castelul actual, construit în primă formă în 1545, a fost modificat între 1650-1660 pentru principele Gheorghe Rakoczi al II-lea, după planurile arhitectului veneţian Agostino Serena. Acesta, efectuând diferite lucrări, a introdus în construcţia castelului elemente de arhitectură în stilul Renaşterii.
Castelul este compus din două corpuri de clădiri: castelul propriu-zis şi clădirea porţii. Castelul propriu-zis nu era decât nucleul unui complex însemnat, fiind înconjurat cu ziduri cu turnuri, depozite şi grajduri, având de jur împrejur un şanţ larg, alimentat de apa Mureşului.
Clădirea se desfăşoară în înălţime pe trei nivele, din care primul, în parte îngropat în pământ, este de fapt un subsol. Zidurile sunt construite din cărămidă arsă, dar la zidurile subsolului se pot vedea şi ziduri de piatră. Tavanele peste încăperile de la subsol şi parter sunt boltite din cărămidă. Etajul este în întregime tăvănit, având tavane drepte, tencuite.
Elementul deosebit pe care îl aduce în compoziţia planimetrică şi în imaginea globală a arhitecturii de castel această clădire, este înlocuirea la etaj, de către arhitectul veneţian, a unei aripi întregi –cea dinspre sud – cu o „loggia” deschisă atât către exterior, cât şi către curtea interioară.
Castelul a aparţinut pe rând mai multor descendenţi ai familiei Bethlen, până în 1885, când Mark Bethlen l-a pierdut într-o noapte la cărţi.
Câştigătorul, contele Jeno Haller a trecut domeniul în proprietatea Bisericii Romano-Catolice din Transilvania, de unde domeniul a fost transformat într-o fermă model şi o şcoală agricolă.
După 1920, domeniul s-a destrămat, ceea ce a rămas a fost naţionalizat în 1948, iar castelul a devenit liceu agricol.
CASTELUL RAKOCZI ASTĂZI
Castelul Rakoczi este astazi in proprietatea Bisericii Romano-Catolice care din pacate momentan nu dispune de fonduri pentru restaurarea lui.
http://www.ziaruldemures.ro/index.php?id=25&tx_ttnews[tt_news]=11607
foto: Ovidiu Spatar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu